|
REZUMAT
Instituțiile culturale se confruntă astăzi cu o serie de schimbări majore în ce privește obiceiurile de consum și nevoile publicului, determinate în bună parte de utilizarea la scară largă a noilor tehnologii. Modul de comunicare unidirecțională,
lipsa de interacțiune și lipsa adaptării canalelor și instrumentelor de comunicare sunt problematici care au determinat și continuă să determine o scădere a consumului cultural.
Așteptările publicului de astăzi, în special tineri, dar
nu numai, se concentrează pe câteva coordonate principale: ubicuitate (nevoia de a fi conectat în permanență și de a avea acces la informații oriunde și oricând), personalizare (posibilitatea de adaptare a modului de consum, a experienței
conform propriilor nevoi) și simplitate în utilizare (posibilitatea de a ajunge la informațiile de interes în cel mai scurt timp și în cel mai eficient mod posibil, preferabil fără mari eforturi).
Aceste noi nevoi ale publicului,
determinate de omniprezența tehnologiei în viețile noastre, au schimbat profund și relația dintre instituțiile culturale și publicurile sale, au afectat modul de participare și receptare a produselor artistice și au forțat instituțiile să se
deschidă mai mult, să devină mai flexibile și mai adaptabile.
Modurile de interacțiune dintre o instituție cuturală și publicurile sale au astăzi o structură complexă, tot mai multe instituții începând să introducă între activitățile
sale sau chiar în structurile lor administrative diferite modalități de a răspunde acestor nevoi.
La nivel internațional, există o serie de bune practici în utilizarea noilor tehnologii, care răspund în principal următoarelor
obiective: distribuția/ difuzarea conținutului artistic; educație, accesibilitate, joc/joacă; optimizarea proceselor de marketing, vânzare și strângere de fonduri; remodelarea experienței artistice / user generated content; digitalizarea
unei arhive istorice. Dintre cazurile analizate, cele mai intersante și relevante aplicații se găsesc în special în țările anglo-saxone, dar și în Germania, Danemarca și Italia.
Cuvinte cheie
noi tehnologii, nevoi digitale, artele spectacolului, bune practici, comunicare digitală, marketing digital.
|
...
|
ABSTRACT
Cultural institutions face today a series of major changes regarding the consumer habits and the needs of the public, largely determined by the widespread use of new technologies. Unidirectional communication, the lack of interaction and the failure
to adapt the communication channels and instrument are all problems that have determined and continue to cause a decline in cultural consumption.
The needs and expectation of today’s public, especially young but not only, focus on a few
main coordinates: ubiquity (the need to be permanently connected and to have access to information anywhere, anytime), personalization (the possibility to adapt one’s consumption habits or experience according to their own needs) and simplicity
of use (the possibility to access information in the quickest and most efficient way possible, preferably without a great effort).
These new needs of the public, determined by the omnipresence of technology in our lives, have profoundly changed
the relationship between cultural institutions and its audiences, have affected the participation and the consumption of artistic products and have forced institutions to open more, to become more flexible and more adaptable.
The modes of interaction
between a cultural institution and its audiences have today a complex structure, with more and more institutions beginning to introduce different ways to address these needs in their activities or even their administrative structures.
At international
level, there are a number of good practices in the use of new technologies, which mainly focus on the following objectives: distribution / dissemination of artistic content; education, accessibility, game/play; optimizing the marketing, sales and
fundraising processes; reshaping the artistic experience / user generated content; digitizing a historical archive. From the analyzed cases, the most in-depth and relevant applications are found especially in the English-speaking countries, but also
in Germany, Denmark and Italy.
In order to be effective, however, the use of new technologies in cultural institutions should not be seen as an end in itself or in isolation as an “emergency solution”, but as a tool - a transversal
line integrated into the projects and activities of the institution as a whole.
Key words
new technologies, digital needs, performing arts, good practices, digital communication, digital marketing.
|